decembrie 02, 2008

un domn la televizor

ultravizionată și ultracunoscută, această scenă este nemuritoare. m-am tot gândit zilele astea dacă să o pun sau nu pe blog, că oricum o știe mai toată lumea. dar ea ”se merită” la modul absolut. avem aici un personaj (dacă nu cumva două) căruia trebuie să-i fim pe veci recunoscători. este un exemplu perfect de adaptare. sunt oameni, nu naivi ca noi, care au învățat că peste două secunde este absolut indiferent ce-ai făcut sau ai spus acum două secunde. atenție - îi puteți recunoaște de copii. sunt aceiași cu ofticoșii care decretează pe maidan, la fotbal: n-a fost gol, pentru că e mingea mea!

2 comentarii:

ion spunea...

am ras bine. sunt aceiasi cu cei (ca mine) care detineau singuru' video din cartier si astfel isi permiteau sa povesteasca filmele in functie de situatie.

michaillos spunea...

he he, vechile filme cu shaolin... acei simpatici chinezi dublatzi :P