am zis să scriu ceva despre semnificația Crăciunului. mi-am amintit de o vorbă a lui Săndoiu, care spunea înainte de un Paște că sunt inepți ăi de socot că Hristos învie în fiecare an, ca buruienile. cred că profu' ironiza limbajul uneori cam de lemn al predicatorilor care ajungeau puțin acritic să proclame: ”Hristos învie în fiecare an pentru a ne face mai buni etc.”
deci nu e vorba doar despre semnificația Crăciunului, ci a sărbătorilor creștine care celebrează evenimente istorice. sărbătoarea Sfintei Treimi este o sărbătoare mai degrabă dogmatică (curios că nu mă pot gândi acum la un exemplu din aceeași familie), nu istorică, iar pomenirile sfinților au și ele rolul de a celebra o atitudine sau un mod de viață mai curând decât un eveniment istoric. în cazul sfinților, formal lucrurile stau, de cele mai multe ori, într-un fel asemănător decernării unui premiu ”pentru întreaga activitate”.
dar care este exact rolul sărbătorilor cu o componentă istorică importantă? Nașterea și Învierea Domnului sunt în primul rând evenimente istorice, iar faptul că Fiul lui Dumnezeu a intrat în istorie cu trup și sânge eu înțeleg că este vital pentru mântuire. aici dimensiunea simbolică este secundară; cele mai importante sunt faptele - în acel an, la acea oră, Maica Domnului a născut pe Hristos!
se naște Hristos mereu, în fiecare an, pentru noi? sigur nu - de aia vorbim de anul 0 și am început o cronologie de la el. pe de altă parte, e un sâmbure de dreptate în predicile decorate cu exprimări de tipul ”Hristos se naște în fiecare an pentru noi”. sărbătoarea Nașterii Domnului nu este totuși o simplă comemorare - aveți grijă să nu uitați cum a fost! adică este și asta, o amintire a faptelor, dar asta vine abia în al nu știu câtelea rând, pentru că nu e mare lucru să-ți amintești evenimentele luate la rând. e o poveste de o simplitate dezarmantă - magii care au urmat steaua, recensământul, lipsa locurilor de cazare...
dar cred că faci o treabă în sensul înțelegerii sărbătorii dacă îți iei un răgaz să te gândești că Nașterea a fost un eveniment cu consecințe la fel de vii azi ca acum aproape 2000 de ani, la începuturile creștinismului. am primit viză în alb pentru Rai; asta s-a întâmplat în anul 0. pentru mine în 2008 trebuie să fie ca și cum aș fi primit-o ieri, asta încearcă tata părintele să-mi transmită la predică. dacă Nașterea Domnului e începutul mântuirii noastre, la fel de vitală pentru fiecare din noi luat în parte, nu doar pe 25 decembrie, ci și în fiecare minut e la fel de actuală. e ștampila de pe viză, valabilă la orice oră. la fel celelalte evenimente conexe - Botezul, Răstignirea, Învierea, Înălțarea, Cincizecimea... iar în interpretarea asta sărbătorile sunt mari prilejuri de cădea pe gânduri și a ne întreba, fiecare, precum Șacalu: ia să vedem - eu pentru ce mă zbat?
scuzați stângăcia teologică; dacă nu-s de specialitate...
O poezie
Acum 9 ani
5 comentarii:
ce primesti tu la impartasanie?
a) sangele si trupul Mantuitorului
b) vin si paine ce intruchipeaza simbolic sangele si trupul Mantuitorului
c) vin si paine care sunt amintiri ale faptului ca la data x Mantuitorul a folosit aceste materiale pentru a le preschimba in sangele si trupul sau
ma gandesc (cu toate ca mintea mea occidentala nu poate sa priceapa) ca un ritual este actualizarea in modul cel mai real a unui gest primordial; se intampla acum asa cum s-a intamplat dintotdeauna
pare absurd; e pacat ca e asa; prea putina credinta in sufletul nostru
raspuns a). intre b) si c) nu vad mare diferenta.
cred ca dogma Bisericii Ortodoxe este ca Hristos se jertfeste la fiecare liturghie, dar asta nu inseamna ca de fiecare data ia cina cu ucenicii in foisor ;).
in cazul euharistiei este mai usor sa iti reprezinti/explici transformarea decat in cazul invierii
cum ar putea sa invie hristos in fiecare an? am murit, a inviat, gata; suficient; sa lasam si pe altii
bine, nici in cazul euharistiei nu se reface toata actiunea; doar esenta
in cazul invierii de ce nu ar fi asa? pentru ca nu poti sa-ti reprezinti esenta sau pentru ca nu este compatibila cu reprezentarea asupra occidentala a evenimentelor istorie (si a istoriei in sine)?
hristos renaste in fiecare an spre bucuria nemasura a inimii fiecarui credincios care poate sa creada acesta minune
erata:
... a murit, a inviat ....
... nu este compatibila cu reprezentarea occidentala asupra evenimentelor istorice ...
(neingrijit ca de obicei ;)
ma, eu nu sunt teolog, poate chestiunea e pur tehnica si cineva pregatit ne poate lamuri. dar inteleg lucrurile asa:
in cantarile la marile sarbatori (si la Nastere si la Inviere) se foloseste uneori ori si timpul prezent: "astazi naste Fecioara pe facatorul a toate" sau "Hristos se naste, mariti-L!" sau "sa-nvieze Dumnezeu si sa se risipeasca vrasmasii Lui". timpul prezent din aceste formulari nu are insa legatura cu vreo petrecere simbolica a acelorasi evenimente in cadrul vreunui ritual. eu inteleg folosirea prezentului ca metaforica. timpul prezent spune de fapt: consecintelor celor pe care le-a facut Hristos pentru oameni sunt la fel de actuale azi ca oricand - Nasterea, toata activitatea Lui pe pamant, moartea, Invierea, Inaltarea, Trimiterea Duhului Sfant - au avut un singur scop: ca, luand fire omeneasca, sa ne faca si pe noi, prin asemanare cu EL, fii ai lui Dumnezeu. timpul prezent ne atrage atentia ca in fiecare clipa ne gasim in aceasta postura, plina de oportunitati si de responsabilitati. dar eu o inteleg ca pe o postura istorica, aici si acum, in curgerea timpului real. nu ma intind mai mult ca ajung sa scriu summa theologiae aici :P.
Trimiteți un comentariu