au venit de pe băncile facultății în stagiatură cu gândul să facă oamenii bine, pe urmă au dat cu nasul în viață și au început să se adapteze. viața de spital și-a pus amprenta asupra lor, dar cu mulți poți încă sta de vorbă. probă:
- bună ziua domnu C. (e un doctor prieten cu tata). ce mai faceți?
- ce să fac? un căcat, nu vezi...? aștept să scap de nebunii ăștia să mă duc în partea aialaltă (cei mai mulți doctori care fac cât de cât un ban lucrează și la spital și la o clinică privată sau un cabinet particular).
- ce-ați făcut cu icoanele, le-ați vândut? (e pictor de icoane în timpul liber și cabinetul lui de la spital era înainte plin de icoane atârnate pe pereți; dacă te dezbrăcai pentru o ecografie nu mai știai încotro să te uiți să nu mai dai de sfinți care știau și ce-ai visat tu și n-ar fi trebuit...)
- aș fi vrut eu să le vând. mi le-a dat jos sanepidul... etc.
pentru restul lumii, doctorul C. lasă o aparență de ușoară plecare de-acasă, dar cunoscându-l îndeaproape începi să-l înțelegi.
- doamnă, ascultați-mă pe mine, lăsați-l pe dobitocul ăla de M. - nu știați că e dobitoc? toată lumea știe... - nu vă operați de cancer; nu aveți cancer, o să faceți cea mai mare prostie... pe mine veniți să mă omorâți dacă în 5 ani de zile rinichiul vă face probleme.
think about it! nu-ți vine să bagi mâna adânc în buzunar și să scoți de-acolo toate impozitele pe care le ai de plătit, toate taxele aruncate aiurea pe geam, și să-i dai LUI toți banii ăia, în loc să-i verși la stat? la negru! și doctorul C. n-o să-i ia. păi în pisici, poate că s-o mai putea drege ceva pe-aici prin plaiul mioritic.
eu m-am hotărât: vânez exemple din astea de oameni ok și să umplu blogul cu ele. pe urmă mă duc să dau o șpagă grasă la MEC, să fie obligatoriu în programa de literatură să citească elevii blogul meu. hrăniți cu exemple pozitive, vor ajunge să creadă că asta e de fapt normalitatea și atunci vom căuta cu lupa primatele care populează astăzi în exces televiziunile.
O poezie
Acum 9 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu