dacă ieşi un pic din maşină şi o iei prin oraş vezi alte lucruri. am făcut azi un drum pînă la poştă cu tramvaiul 8. poşta de care vă zic e undeva mai încolo de piaţa ferentari (care, mă rog, nu mai există, că a ars :D). în tramvai am văzut un personaj.
e un ţigan bătrîn, cu mustaţă ca-n filme, încărunţită, cam neras altfel. poartă o pălărie mare neagră şi mai are două, care se vede că-s mai noi, poate lucrate de el, în poală. şade pe un scaun în drept cu uşa din mijlocul vagonului. lîngă el un ţînc rotofei cu maică-sa, o cucoană grasă. ţiganul bătrîn imi aminteşte de un drum la Rohia, într-un an cînd am făcut Paştile acolo cu naşii şi părinţii mei. eram cu maşina naşilor şi naşu, la volan, mai striga din cînd în cînd, văzînd mustăcioşi din ăştia cu pălării mari: "pă Mara şi pă Iza, uite un ţigan unguresc!"
ţiganul meu din tramvai, care se tot foieşte pe scaun şi stă picior peste picior, cu clasă, zice către ţînc: vii de la şcoală? da. ai învăţat, ai luat notă? n-am luat nici o notă azi... nu ţi-e cald? (şi îi deschide un nasture la uniformă). nu. ia vezi aşa... (îi pune şapca neagră într-o parte, zîmbeşte şi i-o aşează la loc). ţîncul şi maică-sa coboară la prima. ţiganul meu bătrîn o îndeamnă pe cucoană: ia-l de mînă, prinde-l, ajută-l să coboare! lasă-l, zice ea, că ştie, e învăţat.
ţiganul, rămas fără companie, se foieşte iar pe scaun. în poala raiaţilor lui verzi, asortaţi cu cămaşa mov şi vesta neagră, mai zace nuş ce cutie cu un produs cosmetic pentru dame. se-ntoarce către doamna din spatele lui şi îi arată cutia, îmbietor, fără un cuvînt. doamna citeşte ceva şi face doar din cap că nu e interesată. scena se repetă cu doamna din faţă. ţiganul nu pare afectat de refuzuri, îşi molfăie mustaţa şi-şi joacă ochii negri de colo colo.
ca-ntotdeauna cînd văd exemplare din specia asta, mă oftic că nu fac şi eu parte din ea. e vorba de specia vînzătorului. ăştia ori s-au născut cu o chestie, ori au primit o educaţie, ori n-au primit-o... dar sunt geniali. ei înţeleg sau intuiesc o chestie care mi se pare mie că explică succesul vînzătorilor de succes: cumpărătorului nu-i pasă de tine. eu nu sunt vînzător pentru că mă tot screm să mă gîndesc cum să pun problema, cum să vorbesc, cum să dau bine, cum să am stil sau ceva de genu. un vînzător sadea, cum e ţiganul bătrîn din tramvai, n-are toată cîrca asta de gînduri. pentru el e natural să întrebe: nu vrei asta? nu-ţi trebe asta? nu-i e ruşine să arate cutia de cosmetice către ladies în tramvai pentru că puţin îi pasă ce cred ele despre pălăria lui mare, raiaţii verzi şi mustaţa lungă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu