a început cogito al IV-lea, cursuri pe teme legate de dezvoltarea personală. despre ce se petrece la dezbateri puteţi citi pe www.cogitoergosum.ro. eu vreau să spun doar că e primul cogito din cîte am organizat (sunt la al treilea) la care sunt absolut relaxat. la celelalte mă gîndeam dacă au avut succes, mă preocupau detaliile tehnice, ajungeam seara acasă şi eram atît de obosit încît nu mai vedeam decît patul. nu mă puteam bucura de cursuri, ziua trecea de parcă erau două.
acum e altceva. să vă spun ceva mare: am crescut, m-am maturizat :P. şi sunt mai stabil. mă duc pe-acolo, mă bucur de ce se petrece, ascult din 2 în 2 ce se vorbeşte, mă mai gîndesc la ale mele... şi e foarte fain. e lucru mare să ai lîngă tine pe cine trebuie. ştiţi poveştile cu fiecare om are jumătatea lui etc. încep să mă gîndesc din ce în ce mai mult, filosofic vorbind, la ciudăţenia asta, dragostea. se petrec o groază de evenimente cînd înveţi să trăieşti cu altul. e ca şi cum corpul tău s-ar modifica, s-ar trezi deodată cu nevoi şi funcţii noi, de care nu ştie încă să se servească. zic însă ciudăţenie pentru că, fiindu-i funcţii străine pînă atunci, altele decît ale lui de la natură, omul (nu mai e acum vorba de corp, păstraţi analogia la dimensiunile pentru care a fost intenţionată) caută totuşi să şi le însuşească. nu mai ştiu exact ce-am vrut să zic, ideea e că dragostea e ceva atît de străin şi totuşi o resimţim ca fiindu-ne atît de proprie şi de necesară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu