bac

pai, nu m-am mai gândit demult la el. cam de când l-am dat. acum cu midori revine în actualitate, pentru că dacă nu aş fi fost implicat direct nu mi-ar fi dat prin cap să-i aloc vreun minut. se pare că e în firea examenelor să le dai şi să le laşi în urmă. e ca şi cum ai merge pe un drum larg şi însorit şi deodată ai intra într-un tunel întunecos şi umed. acolo se întâmplă nişte chestii, mai multe sau mai puţine peripeţii, dar ieşi şi ai lăsat tunelul în spate, hai să nu mai vorbim de el.
deci cum se face că bacul e aşa o sperietoare când se apropie, aşa umflat şi monstuos, cu şuncile hămesite revărsându-se la braţ cu comisiile peste bieţii elevi, cu ministerul împiedicat care schimbă în fiecare an şi-n fiecare ultimă clipă subiectele şi metodele de evaluare, iar privit din spate e aşa o băşică desumflată, cârpită şi flască?
se-ntâmplă tocmai că ministerul ăsta cu specialiştii lui nu reuşeşte încă să evalueze cum şi ce trebuie la nefericiţii de elevi. şi ar face mai bine să-şi propună să-i pregătească pentru altceva, nu pentru cum se trece bacul. căci majoritatea vastă a elevilor (vă desfid să mă contraziceţi) se pregătesc să treacă bacul, în lunile astea din ce în ce mai călduroase - nu învaţă mate, literatură sau mai ştiu eu ce, învaţă bac. sunt acolo pentru notă, pentru sutime, nu pentru stilul publicistic, nu pentru calculul trigonometric.
poate am adoptat un ton bătrânesc şi fatidic, dar ăştia mici de azi vor fi aceiaşi pe care peste 7 ani de zile îi vom găsi în biroul cu aer condiţionat, utilat la standarde europene, nu pentru ce vor fi făcând acolo, ci pentru raportul semestrial şi pentru cele 8 ore zilnice de nefericire.
oricum, fac doar pe interesantul, midori a luat 10, toată lumea e fericită ;)!