da mey, ne-am uitat la meci. Sorin m-a invitat în the Livingroom şi am urlat frăţeşte laolaltă cu conaţionali mai mult sau mai puţin cunoscuţi. şi a fost primul meu meci văzut împreună cu midori. cred că a început să-mi cunoască latura mai animalică :P, pentru că şi-a manifestat disponibilitatea de a nu mai participa la vizionări alături de mine, ca să nu fiu nevoit să mă cenzurez. o dată sau de două ori era să-mi scape porumbei de foc din gura înfierbântată, dar au fost gâtuiţi din faşă. deci bun, de ce înjurăm la meci? mă interesează mai întâi de ce înjurăm aşa, în general, când urmărim acţiuni pe care ni le dorim încheiate într-un anume fel şi ele nu curg chiar aşa. vrem ca Mutu s-o bage-n aţe din penalty, dar el îl ia la ţintă pe Buffon. gâţi, morţi, mame şi alte lucruri sfinte plutesc prin aer. n-avem nici o influenţă asupra evenimentelor, înjurăturile se lovesc de ecranul rece şi impersonal. dar batem din picioare şi dam cu pumnii în braţele fotoliilor de mama focului. pe de altă parte, e interesant cum înjurăm noi, românii. conaţionalii mei l-au ridicat în slăvi pe Mutu la gol şi l-au spurcat de l-au înnegrit la vreo două faze în care a gherlit-o. la penalty l-au ciuruit şi l-au iertat instantaneu. nu a fost domne, nu a fost fault, d-aia a ratat. între timp, Olanda joacă pentru noi şi conduce cu 2 la 0 Franţa. jumuliţi tată cocoşul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu