februarie 14, 2008

romîni plîngăcioşi

o să mă acuzaţi că nici măcar nu ştiu să scriu "romîn" cu î din a şi mă dau patriot. motivul e că tastatura laptopului meu nu are buton pentru î din a şi am renunţat să mai caut rezolvare. apoi, limba romînă e una fonetică, deci merge să scriem lejer cum se şi aude. ştiu ştiu ştiu - dar o să continuu să fac excepţie pentru "filosofie" şi o să scriu cu s.
hai să vedem cu romînii. a trecut ceva vreme de cînd am promis şi n-am făcut, aşa încît va trebui să-mi amintesc argumentarea mea genială. cum spuneam, structura e cea din culmea. ideea principală: nu există culmea, există Dorin şi aşteptări de la Dorin, un cadru de aşteptări. şi mai am o susţinere importantă: în ţările la care ne uităm cu jind, în care credem că ne-am dori să trăim, există subiecte tabu, interzise băşcăliei, cum sunt mama sau patria.
acum ţinta spre care îmi voi ţinti cu ferocitate săgeţile: plîngăcioşii. textele lor favorite: m-am săturat de Romînia; ţară de hoţi, măgari, proşti; asta e ţara în care trăim, băga-ţi-ai etc.; hoţii ăştia care ne conduc; romîni, ce să le ceri. altele asemănătoare. apar acei sublimi realizatori de "revista presei" care ne arată în fiecare zi în ce mocirlă trăim şi concluzionează amar ce ţară de kkt e Romînia datorită faunei care o populează. şi fac rating plîngîndu-se de noroiul ăsta, se bălăcesc pretinzînd că se ţin de-o parte.
întrebarea mea pentru aceşti domni (să ştiţi că în general sunt bărbaţi, doamnele au mai mult bun simţ) este: dacă vă miroase aşa urît, de ce nu plecaţi? mă gîndesc că aşteptările voastre în legătură cu viaţa în Romînia provin din cunoaşterea unor condiţii de viaţă mai bune, a unor climate mai respirabile. de ce nu vă luaţi zborul spre ţările calde? sau dacă vă place prea mult aici, de ce nu puneţi mîna să schimbaţi ceva, în loc să vă plîngeţi de milă că sunteţi nevoiţi să trăiţi în mijlocul acestor cretini?
hai să vedem cîţi dintre noi se comportă ca şi cum ar fi pregătiţi să trăiască într-o societate civilizată. cîţi ieşim să ne dăm zăpada de pe trotuare. cîţi ne ridicăm să lăsăm bătrînicile să stea jos în autobuz. cîţi nu încercăm să ne înţelegem cu nenea poliţistu cînd ne flutură pe la nas amenda. cîţi stăm cuminţi în coloană cînd e aglomerat. mai ştiţi şi voi ce ar fi normal să facem şi nu ne sinchisim.
dar ca să lovesc cuiul în cap: cîţi dintre noi, dacă am fi instalaţi pe fotoliile corespunzătoare, nu am ştii să ne aranjăm treburile încît să scutim cîţiva ani de muncă? Romînia ni se pare a fi ţara în care, dacă ţi se oferă ocazia, poţi să o dai şi să te îmbogăţeşti fără muncă, ciupind de pe unde apuci. şi îi înjurăm pe cei care au ocazia şi profită de ea. eu spun că cadrul de aşteptări în care ni-l închipuim pe Dorin din occident e greşit. Dorin de-acolo munceşte, e în principiu un tip corect şi cordial, chiar dacă nu aşa de prietenos. dacă vrem să o ducem bine ca el, trebuie să trăim ca el, să respectăm regulile pe care le respectă el. are you ready? ah, dacă citiţi voi care aţi fost pe-afară asta, spune-ţi-mi unde greşesc!
mai teoretic exprimat, ne plîngem de Romînia noastră plasîndu-o contra unui cadru în care nici noi nu suntem pregătiţi să trăim. funcţionarii de la ghişeu sunt necooperanţi şi incompetenţi, vînzătorii la fel, prestatorii de servicii la fel, producătorii la fel, politicienii sunt hoţi şi cei din administraţie corupţi? NOI suntem aceşti oameni! credeţi că ei sunt Romînia urîtă şi pătată, iar noi cea luminoasă şi voioasă?!?! noi suntem Dorin, şi ciocu mic dacă nu punem mîna să mişcăm ceva. ori ne asumăm curăţenia, ori o tăiem afară.
apoi, indiferent dacă am dreptate sau nu că trebuie să urmăm reguli pe care noi nu suntem pregătiţi să le urmăm ca să trăim civilizat, mai e ceva. treaba cu tabu-urile, cu subiectele ferite principial de băşcălie. n-am auzit un american să facă glume pe seama ţării lui. sau pe seama ţării altcuiva, for that matter. aşa erau şi cei din Europa de Vest care se vînturau pe-acolo. cînd îi auzeai nu-ţi venea să crezi, la ei în ţară curge numai lapte şi miere. obieciurile lor sunt cele mai bune şi mai sănătoase, ţara lor e raiul pe Pămînt. credeţi că e? ştiţi bine că nu, raiul nu e pe Pămînt ;). dar ei sunt cei normali la cap, nu noi. pentru că nu o să trăim aşa cum ne dorim într-o ţară de care facem tot timpul mişto. niciodată.

2 comentarii:

Anonim spunea...

pai da...:D

D-ra Ralu spunea...

e si o problema de obisnuinta. poti incepe prin a fi dragut/responsabil/etc si sa obosesti, pentru ca destul de putini dintre cei din jur iti impartasesc conceptiile.

am avut cumplita surpriza sa descopar mentalitati de tipul "tara de kkt" in propria-mi familie. anuntandu-i ca vreau sa vorbesc despre carti la cogito, tata m-a anuntat ca voluntariatul e "o tampenie, vezi-ti de intratu' ala la universitate", iar mama mi-a sugerat sa incerc "ca sa-mi scot din cap ideea ca mi-ar placea sa predau unor idioti". no comment.