taste

îmi plimbam degetele pe tastatură şi mi-am dat seama că ăsta a devenit deja un sunet familiar. nici nu ştiu cum să-l numesc. plimbaţi-vă şi voi degetele pe taste. peste nişte ani, îmi închipui că fiul meu se va întoarce spre mine, din colţul camerei în care ne va face plăcere să ne petrecem timpul împreună şi-mi va spune: "iar ai luat hardughia aia de laptop după tine? faci ZGOMOT cînd tastezi!!! ce e aşa de greu să-ţi pui şi tu mind-readeru cînd îţi scrii articolele pe blog. sau mai bine ai renunţa la blogul ăla cu totul, că şi-aşa nu mai citeşte nimeni. poţi să-ţi iei un mind-sharing cu 400 de euro virtuali..." etc.:P. nu mă întreb aici cît de ciudată ni se va părea viaţa retehnologizată peste cîţiva ani, cînd nu vom mai putea să ţinem pasul (cunosc oameni de peste 40 de ani foarte mîndri că au învăţat în sfîrşit să trimită un mail). mă gîndeam însă că sunetul tastelor va deveni peste timp o amintire la care unii din noi vor zîmbi cu nostalgie. va fi vintage. butonînd tastele vei avea aerul că preferi soluţiile mai brute şi mai naturale pe care era de început a tehnologiei ţi le punea la dispoziţie. că te păstrezi mai aproape de lucrurile simple şi care îţi solicită şi ţie participarea. vei avea aerul că faci sport.