ADEVĂRUL

adevărul este că nu sunt fericit în țara mea. de fapt, nu, nu e ăsta adevărul. adevărul este că nu țara mea mă face fericit. mă fac fericit iubita mea, prietenii mei, părinții mei, omenii lângă care am crescut și care mă iubesc. și mă fac fericit eu, pentru că îi iubesc la rândul meu și pentru că nu pierd timpul să mă vait că ar fi mult mai bine în altă parte, ci mă bucur de ce am.
dar adevărul, tristul adevăr, este că fericirea se datorează în prea mică măsură țării mele. de ce iubesc eu România? (întrebarea e bine pusă, ți se înfige bine în minte). ei bine, n-o iubesc. în mare, în momentul de față nu arată ca o țară care să inspire dragoste. asta pleacă de la nivel politic și administrativ, pentru că din bubele de acolo curg și hibele în educație, artă, cultură și alte domenii frumoase.
ministrul de interne, ăsta ultimul, dacă nu s-o fi schimbat între timp, a făcut o declarație la început de mandat. a anunțat prioritatea ministerului pe care îl conduce. vă țineți respirația, cum mi-am ținut-o și eu, așteptând vreo viziune strategică în timp de criză, ceva cu bătaie lungă. ei bine: nu! obiectivul noului ministru este să strângă hoții de pe stradă... succes!
iar mai deunăzi, când am fost cu midori la Sting, așteptam la garderobă să ne luăm hainele. în fața noastră, o doamnă era exaltată de discuția cu un domn pe care îl apela ”domnule ministru” în sus și-n jos. domnul ministru povestea cu un glas suav despre strategia lui de personal. nu avea de gând, domnul ministru, să intre în memoria angajaților ministerului ca un zbir care i-a dat afară, deși recunoștea că mulți stau degeaba pe-acolo și sunt incompetenți. dar avea domnia lui să-i pună la treabă, să le dea fiecăruia ceva de făcut în așa fel încât să simtă presiune și să plece singuri, pentru că nu fac față. ce să zic... succes!
Mihaela și Laur pățesc ce v-am povestit deja, maică-mea așteaptă de aproape două luni să-i dea unii de la Mall banii pe niște ghete care s-au rupt de cum le-a pus în picioare și pe care au promis că le repară și le-au adus înapoi mai rău decât erau. lui bodipod i-au tăiat cauciucurile. în trafic ne presăm și ne înjurăm la fel ca întotdeauna... frate, ce se-ntâmplă, mai potoliți-vă, chiar vreți să ne sufocați?