februarie 11, 2009

concertu' lu' Sting și mărunțișuri românești



pentru cine nu știe, Sting este un mare cântăreț. de altfel și un mare compozitor. compozitor și interpret i s-ar fi zis, dacă s-ar fi născut în eterna și fascinanta...
din fericire, s-a născut în eterna și marea Britanie. dar lăutele la care au cântat, el și Edin Karamazov (elev al lui Sergiu Celibidache), sunt făcute de un român. Cezar Mateescu, din câte am înțeles din pronunția lui Sting, marele cântăreț nefiind un vorbitor fluent al limbii române, dar întâmpinându-ne cu un impecabil ”bună sara!”.
Sting ne-a purtat prin labirint, cu piesele lui elisabetane. asta a fost. și la sfârșit ne-a readus în modernitate cu
fields of gold, i'll be watching you, message in a bottle, roxanne și fragile, care a sunat minunat în limba elisabetană.
acest domn Sting este un tip trecut puțin de floarea vârstei, cu un costum negru bine croit, politicos și puțin ironic, dar cald, și mai ales curajos. pentru că se cheamă curaj ce face el în aceste vremuri epicureice, să reînvie compozițiile unui John Dowland și să vândă vreun milion de albume cu muzică concentrată, lustruită bine, acustică și grea. e un tătic.
între timp, vecinii mei Laur și Mihaela se luptă de doi ani de zile în justiție să recupereze casa lor de pe Calea Victoriei, în care un chiriaș a făcut bordel și club de noapte și a refuzat să mai plece. omul susține oficial că el nu mai stă acolo, dar dacă Laur sau Miha încearcă să intre în locuință sunt amenințați cu cuțite și pistoale. Academia Cațavencu publică povestea lor în noiembrie anul trecut și încă nu se întâmplă nimic...
între timp, lui bodishor îi taie un dobitoc 3 (trei) cauciucuri pentru că a parcat - atenție!!! - în spațiu public, adică nici mai mult nici mai puțin decât pe stradă, nu pe vreun loc de parcare plătit. cutume, tati!
m-am enervat. azi pe facebook m-am alăturat unei cauze. ceva cu ”de ce iubim România”. pentru că vine Sting să cânte aici, d-aia.

Niciun comentariu: