browse-cultura

mi-am dat seama că noi trăim într-o eră a browsing-ului. asta ne caracterizează viețile - răsfoim. se pare că nu mai avem timp să ne adâncim în lucruri, ne ajunge contactul de suprafață, pastila scurtă, ideea nedesfășurată. am ajuns niște cititori de ziare.
dar uite cadrul din final din sanjuro al lui kurosawa, când samuraii din familia a cărei onoare tocmai a fost salvată îl roagă pe salvator să rămână cu ei. îl admiră, vor să învețe de la el, dar el are un alt drum. cum e compusă scena, cum îl țin între ei și cum se face țăndări cadrul când el își impune voința și pleacă! un review al filmului aici. n-am găsit scena de care vorbesc, dar uite una care trebuie să fi fost cel puțin la fel de greu de coordonat. asta e marca unui film, ca să luăm un exemplu, în care nimic nu e lăsat la voia întâmplării...

fie că e un film, o carte sau un cântec - dacă e bun nu se poate să fi fost făcut răsfoind. superficialitatea și valoarea nu se prea întâlnesc, cred că așa scrie undeva în vreo lege din alea - ale firii. m-am tot întrebat după ce recunoști un produs valoros (artistic, științific, comercial - de orice fel).
și cred că răspunsul, doamnelor și domnilor, este: după grija pentru detaliu. acea carte va fi bună, care a fost cumpănită și echilibrată în cele mai fine amănunte ale ei, căreia nu-i prisosește și nu-i lipsește nimic. acel film, în care fiecare scenă este compusă perfect în unitatea ei și se înlănțuie perfect cu toate celelalte. acel site, care a fost prevăzut pentru cât mai multe modele de comportament ale utilizatorilor și este pregătit să răspundă celor mai diverse personalități și așteptări.
ca să faci un lucru bun e nevoie de adâncime. adâncimea cere timp, iar timpul nu poate fi scurtat decât de geniu, uneori. deci, un sfat prietenesc - dacă nu sunteți genii, nu mai răsfoiți tot timpul. stop browsing, dwell on things...