străzi

acum 400 de ani, în Paris se găseau niște străzi și niște piețe. unele dintre ele sunt pomenite de Alexandre Dumas în romanele sale, al căror fan declarat și înfocat, iată, mă declar din nou - Les Trois Mousquetaires și Vingt Ans Apres. (într-o mică paranteză, mousquetaires vine, vezi bine, de la mousquet, care înseamnă muschetă; nu reușesc să înțeleg nici până azi de ce unii traducători se încăpățânează să vorbească despre Cei trei muȘchetari; probabil găsesc cu cale să pună accentul pe mușchi...)
astăzi am terminat de citit în franceză Vingt Ans Apres, după ce pe cei trei i-am gata cu vreo două luni în urmă (ediția lui Claude Schopp, 1991, retipărită a 4-a oară în 2000). nu mă dau mare cu franceza mea, care e departe de a fi strălucită, dar cărțile astea două le-am citit în română până s-au rupt, deci mi-a fost ușor să urmăresc narațiunea în original. e o aventură foarte frumoasă, lectura în original. recomand cu căldură.
acum, ce e cu străzile. îngrijitorii ediției cu care am dormit la căpătâi în lunile astea, citind câte un capitol înainte de culcare, au găsit cu cale să dea tot felul de informații interesante despre epoca și locurile în care se petrece acțiunea. cum multe episoade se desfășoară la Paris, au avut ocazia să facă numeroase comentarii despre străzile, piețele, hanurile sau palatele de care pomenește Dumas în carte. ei bine, te pune pe gânduri să aflii că cutare piață sau stradă se află încă bine-merci, la locul ei de la 1625. sau să aflii, dimpotrivă, că a fost ștearsă de pe fața pământului într-un anumit an, pentru că orașul a luat o altă înfățișare. strada cutare a devenit strada cutare2... te pune pe gânduri că acești oameni care au avut ceva de spus pe lumea asta (francezii) au fost dintre cei care au lăsat scris ce se petrecea pe la ei prin oraș. și au lăsat scris ce se petrecea, în genere, prin țara lor. nemaivorbind că s-au păstrat încă multe din clădirile și străzile care apar în respectivele scrieri, fie ele literare sau nu.
nu mă pot abține să nu citez umpic: ”Lord de Winter, en quittant D'Artagnan, lui donna l'adresse de sa soeur; elle demeurait place Royale, qui etait alors le quartier a la mode, au numero 6.”
aici îngrijitorul ediției plasează o notă: La place Royale (place de Vosges) avait ete inauguree en 1612 et etait alors un sejour a la mode; l'actuel n. 6 appartenait alors a Pierre Jacquet, vicomte de Tigery avant de passer au prince de Guemenee. Quand Dumas ecrivait le roman, le deuxieme etage de 6, place de Vosges etait occupe par Victor Hugo. L'adresse est signe d'amitie.
ar fi, desigur, o răutate din partea mea să adaug vreun comentariu legat de starea literaturii noastre la ora la care Dumas scria cărțile astea, sau de starea străzilor din București la 1612. mă mulțumesc să remarc că moștenirea trecutului apasă mai greu pe umerii celor care au un trecut mai memorabil. din cauze asupra cărora nu mă opresc, noi nu am avut șansa lor. noi avem mai multă treabă cu viitorul. sper să ne-o facem!