februarie 15, 2009

ziua lu' unchiu' Mihai


he hee, unchiu' Mihai a ajuns pe la 71 de ani. parcă așa. vizită de familie, un regal gastronomic marca mătușa - tartine cu icre negre, icre de crap, roșii umplute cu vinete, rulouri de șuncă cu țelină, salată de crudități, pe urmă pește - păstrăv și somon prăjit, pe urmă ciorbă de burtă, friptură de vițel sau pui la cuptor, cu crochete de cartofi și brânză, murături și mămăliguță. încheiem cu tort de casă, prăjitură și fructe.
dom' Mihai e în formă maximă. ajungem flămânzi, că ne-am păstrat, de... dumnealui ne ține 10 minute cu o poveste despre un coleg evreu din tinerețe, care, cu prietena într-o ieșire la munte, a cerut o țuică. păi nu ceri două, mă, și pentru gagică? cee, gagica bea acasă, avem țuică acasă, aici beau eu, ajunge!
urmează la rând alte povestiri, majoritatea din comunism. unchiu' Mihai a traversat comunismul, cum am mai spus, din '57 sau așa ceva și a prins și felia asta subțire de democrație. de când eram liceean, mă tachina spunând că Emil Cioran a fost un derbedeu, a rămas student toată viața în Franța pentru că nu-i plăcea munca. el, unchiul, a fost un om din clasa de mijloc și simt foarte bine, de fiecare dată când ne întâlnim, ce urme a lăsat comunismul în viața lui.
de multe ori ne-am certat pe tema: era mai bine în comunism. nu puteam să înțeleg cum trecea așa de ușor cu vederea suprimarea libertății de exprimare și încălcarea altor drepturi cetățenești, bătând moneda pe: ”aveai siguranța locului de muncă” sau ”nu ți-era frică să ieși pe stradă”. dar cu timpul am înțeles... pentru el asta era principalul - autoritățile își fac treaba, nimeni nu o pățește dacă nu face tam-tam politic, e un aer ușor muncitoresc și calm, timpul liber înseamnă un spectacol, un grătar la iarbă verde și o mâncărică bună. unchiu' Mihai, provincial sosit în capitală să facă box la clubul Steaua, și-a însușit cultura de bloc a comunismului. lumea atunci era mică - colegii, vecinii, Dacia și concediul. fără scandaluri la tv, fără derbedei care pretind că au fost eroi sau disidenți.
la mulți ani!

Un comentariu:

Anonim spunea...

devine acum limpede de ce a cazut comunismul; s-a petrecut in momentul in care liderii au atacat cel mai inviolabil drept al cetatzeanului - acela la o mancarica buna ;)

sa ne tihneasca!