eu îi știu de mic, pentru că întotdeauna am locuit la bloc.
taximetriștii sunt contemplativi (e o altă discuție de ce cred că asta e trăsătura care îi unește pe toți), farmaciștii și mai ales farmacistele sunt leeeeeeeeeeenți (parcă îți fac în ciudă când te grăbești). instalatorii sunt repeziți și mari.
uneori, în loc de lădița cu scule ei cară tradiționala sacoșă cu scule. sacoșă de rafie.
mai toți instalatorii care ne-au intrat nouă în casă au fost mari, sau cel puțin dolofani. ai zice că își pun singur bețe în roatele meseriei, făcându-și munca mai grea decât este deja. trebuie să se aplece, să se întindă, să tragă, să taie, să înșurubeze și să înfileteze, toate astea în cele mai meschine și mai solicitante poziții. în spații mici, în colțuri, sub chiuvete. gâfâie mereu, din pricina asta.
pe urmă, ei trebuie să facă în vreun fel să se atingă de peretele tău alb cu mâinile lor pline de negreală. îmi place în schimb că fac teste. natura meseriei i-a învățat așa. au înfiletat țeava, verifică dacă curge cumva pe undeva. curge? mai cumpărăm un teu și refacem lucrarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu