back with Barack

he he, m-am ținut de cuvânt și mă întorc cu niște comentarii. i-am studiat discursul tipului. așa luat la bani mărunți e o bucățică bine scrisă, structurată, puțin emfatică pe alocuri, un discurs de mobilizare decent. tonul cu care e recitat de Barack îi dă mai mult de jumătate din forță. vă atrag atenția în special asupra unui fragment din ce consider a fi punctul culminant al discursului, care spune așa: ”But those values upon which our success depends... - these things are old. These things are true.” în punctul ăsta mi se pare cel mai impresionant ca ton, ca încărcătură emoțională.


la nivel de conținut, discursul zice cam așa: trăim vremuri grele, iar ca să trecem de ele trebuie să fim responsabili și să punem osul la muncă, așa cum ne mândrim că au făcut strămoșii noștri; problema noastră nu e că ne-au îmbătrânit mințile (zice undeva că americanii sunt un popor tânăr, foarte frumos, pe noi cei de la youngminds ne-a umplut de mândrie), problema noastră e să găsim resurse pentru o motivație puternică de a depăși criza și să înțelegem că lucrurile se reașează în lume. asta e cea mai ok chestie pe care discursul o realizează - pune degetul pe marea rană a prezentului: indiferența, scepticismul, lipsa de încredere (și de credință).

m-am lungit deja, așa că o să postez care cred eu că e structura discursului într-un articol nou.