atunci a sunat telefonul şi bodipod a răspuns, pentru că era al lui, şi a zis:
- da. hai noroc... ce faci? cum? ți-ai rupt piciorul? când ţi-ai rupt piciorul... adică... fuck, nasol – cum ai făcut? (aici bodipod a izbucnit în râs cu o veselie inconştientă şi întru totul condamnabilă)... băi, scuză-mă, hahaha, nu m-am putut abţine. am avut şi eu o prietenă care a păţit exact la fel, a fugit să răspundă la telefon, a călcat strîmb sau era amorţită şi a mai şi făcut pipi pe ea... venim la tine, e şi michaillos aici... ambitionfly şi-a rupt piciorul!
deci ne-am dus să-l vedem, pentru că e prietenul nostru. există această prejudecată funestă răspândită în rândurile societăţii noastre, că dacă un prieten îşi rupe piciorul trebuie să te duci să-l vizitezi.
ambitionfly era în cămăruţa lui, cu piciorul vârât în gips până peste genunchi, el întins pe spate şi piciorul lui sprijinit pe o pernă mare. am depus jertfa de fructe şi sucuri la picioarele patului.
- bodipodule, a spus ambitionfly, am încurcat-o. pică foarte prost chestia asta, nici n-ai idee cât de prost. am nevoie să mă ajutaţi cu ceva pronto, altfel mă face Brănescu bucăţi.
fireşte că am întrebat imediat ce s-a întâmplat. asta e o altă greşeală pe care n-ar trebui s-o faceţi, voi toţi care vă doriţi existenţe paşnice şi netulburate – să vă intereseze.
- păi e vorba de un contract foarte important pe care îl urmăreşte Brănescu. dacă reuşeşte, îl va reprezenta în România pe cel mai mare exportator de utilaje din Franța, industriale sau ceva de genul ăsta. grele...
- și cum eşti tu implicat în toată treaba asta?
- păi simplu, Brănescu mi-a găsit şi mie un loc... nu m-a pus negociator şef, cum te-ai fi aşteptat, dar plănuise să mă trimită la mare. o săptămână... fiica ăstuia cu utilajele vrea să vină în România. ei stau la Paris. și tipul l-a rugat pe Brănescu să o trimită la mare şi pe fiică-sa cu fiică-sa, adică a lui Brănescu cu a lui. cică franţuzoaica n-are prieteni în România. așa că eu trebuia să plec mâine cu miss Brănescu. și cum fac eu treaba asta cu piciorul rupt? unul dintre voi trebuie să meargă în locul meu.
toate privirile au căzut pe mine. eu m-am scuturat ca de friguri. bodipod şi-a luat o figură care spunea: da, cam delicat, dar ce să-i faci, nu e chiar ceva imposibil pentru michaillos. nu am cedat fără luptă, asta pot mărturisi toţi cei prezenţi. am propus ca fata lui Brănescu să se ducă singură – ambitionfly a zis că Brănescu nici n-ar vrea să audă. am propus să meargă bodipod cu ea; adishore mi-a atras atenţia să nu-mi închipui că l-ar lăsa cu două femei la mare. am avansat chiar ideea că n-avem decât s-o lăsăm baltă – să-l sune ambitionfly pe Brănescu şi să-i spună că e la pat etc. dar aici ambitionfly m-a privit uluit şi mi-a zis că nu se aştepta ca tocmai eu să fiu atît de indiferent la problemele vitale ale unuia dintre cei mai buni prieteni. și că, dacă mai spera să-l scoată cineva din belea, nu putea găsi pe altul mai capabil să facă faţă situaţiei. eram prima alegere, cea mai bună.
asta m-a mai înmuiat un pic şi am zic că ok, pot să merg cu fetele la mare şi să le plimb pe-acolo... doar că era abia prima rundă. ambitionfly voia nu doar să merg în locul lui, ci şi în numele lui. se gândea să nu-l anunţe pe Brănescu despre accident. fiică-sa nu-l cunoştea, altcineva din firmă care să recunoască înlocuirea n-ar fi trebuit să răsară pe-acolo. iar eu trebuia să fiu fermecător şi să fac tot ce-mi stătea în putinţă ca fetele să se împrietenească, fiica tipului cu utilaje grele să-i povestească tipului cu utilaje grele cît de bine s-a simţit în România în compania domnişoarei Brănescu etc. tipul cu utilajele grele semnează contractul, toată lumea e fericită.
prosciuto, aşa îi zice chestiei ăleia crude.
orice asemănare cu id-uri de mess cunoscute e intenționată, dar irelevantă ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu