urmărind acest filon al autorilor preocupați de problema plictisului (Socrates, Pascal, bodipod, domana M.), nu putem să nu remarcăm că, într-adevăr, plictisul redevine actual. eu însumi am petrecut două-trei zile gândindu-mă la subiect, speriat că aș putea să mă plictisesc și aș fi pus atunci în lumina defavorabilă aruncată de difiniția de mai sus.
lumea se plictisește, iar când se plictisește, lumea vrea ceva nou.
de când cu internetul și cu dinamizarea mijloacelor de comunicare și de producție, noutatea a devenit ceva la ordinea zilei. avem adidași noi în magazine o dată la câteva luni sau mai repede, haine la fel, electrocasnicele, aparatele foto, computerele și tot soiul de electronice se schimbă de la o zi la alta, totul e atât de nou încât ne-am plictisit să urmărim ritmul în care se schimbă. orice liceean care dispune de fonduri își ia telefon nou, îl învață pe de rost în 2 zile, îi place cum arată încă vreo 3, după care îl vinde pentru că vrea unul nou.granița dintre nou și vechi a crescut disproporționat în favoarea vechiului. lucrurile se învechesc al naibii de repede, știrile, gadget-urile, trend-urile sau cum pisici le-o mai zice la chestiile astea cu spoială de high-life, se perimează rapid. însăși goana asta după nou a devenit o chestie plictisitoare și riscă să se demodeze în curând. oamenii caută acum chestii vintage. cele mai noi și mai interesante chestii sunt chestiile vechi, cu patină. dar stați liniștiți, nu va dura mult și chestiile astea vechi, vintage, vor avea exact soarta celor noi - se vor învechi.
așa cu plictisul. numai proștii se plictisesc. să nu îndrăzniți cumva să vă fi plictisit citind asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu