eu aș pune un pariu că românii din alte orașe nu se declară așa de stresați. și aproape că aș mai pune unul: că bucureștenii înșiși nu sunt așa de stresați cum declară. orașul te calcă într-adevăr pe nervi - e aglomerat, e murdar, oamenii sunt mai deprinși ca oriunde să-i calce pe ceilalți în picioare pentru a intra ei în față, sunt grăbiți și irascibili.
dar mizeria, urâțenia, stresul, ca și frumusețea, sunt mai mult în ochiul privitorului decât pe străzi și în magazine. înaintez îndrăzneața ipoteză că bucreștenii și-au creat un folclor despre cât de stresant e să locuiești în București. azi n-a fost o zi tocmai rea. cu ploaia asta am stat mai mult în casă. dar m-a sunat văru-meu de la sibiu să mă-ntrebe cum o duc, cum mai e în București. cum să fie, ca de obicei - infect: mizerie, aglomerație, nebunie...
ne-am obișnuit să ne plângem, ne-am obișnuit să fim compătimiți - ”da, e groaznic, știu, eu n-aș putea trăi aici...” văicărelile astea ne pun pe noi într-o lumină proastă. cine sunt cetățenii acestui oraș? noi. cine să schimbe lucrurile și să facă orașul plăcut de locuit? OBAMA, desigur :)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu