Suntem prieteni vechi. În şcoala generală, el a fost aproape să mă înfigă cu ochiul într-un cui bătut aiurea într-un pupitru. Eu i-am spart buza. Astfel de amintiri din copilăria fragedă şi năzdrăvană lasă urme (nu doar sub ochi). Oameni care şi-au rupt uniformele de şcolari unul altuia şi au trecut prin Sf. Sava împreună nu sunt din cei care se petrec pe stradă sau în scara blocului salutînd uşor din cap. „Ca fraţii” e o expresie potrivită să descrie buna înţelegere care domneşte între noi. E un umăr pe care mă sprijin. Sunt un gard de care se ţine.
happy one începuse trei facultăţi fără a fi terminat vreuna. Între ele, se plimba mereu. Dădeai de el în cele mai neaşteptate locuri; din Vamă pînă în Apuseni, nu era exclus să te întâlneşti întâmplător cu happy one. Acum se aciuase aici, la Mamaia, pentru un sezon. Zicea că petrece de minune.
În drum spre maşină, l-am pus repede la curent cu natura misiunii mele acolo şi l-am avertizat că circul sub denumirea de ambitionfly. happy one a dispărut pentru un minut prin parcare, a negociat ceva cu un șofer care abia găsise loc pentru limuzina boss-ului şi s-a întors fericit. Puteam parca.
- I-am zis că eşti nepotul prefectului.
- Bună idee.
Şi am făcut prezentările.
- Unde sunt terenurile de tenis? au fost primele cuvinte ale domnişoarei Cacadu. Eu sunt Irene Cacadu.
...
- Mie nu mi-a plăcut niciodată tenisul, a mormăit midori netezind prosopul. În costum de baie, se întinse cu faţa în sus pe şezlong.
- happy one a luat mai demult lecţii de tenis.
- Langa nu ţine cursuri de penal.
Asta m-a luat prin surprindere.
- Cine?
- Ai zis că ai făcut penalul cu Langa. Langa nu ţine cursuri de penal, Langa e secretara tatălui meu.
Eram, cum s-ar spune, descoperit. Dar nu mi-am pierdut cumpătul. Am ţinut fruntea sus cu demnitate – filosofia te pregăteşte pentru aşa ceva. Ţine cumva locul serviciului militar, devenit prin mila lui Dumnezeu opţional. I-am mărturisit cum stăteau lucrurile. I-am spus că datoram plăcerea întîlnirii piciorului rupt al lui ambitionfly.
- Deci ai ştiut încă de-acasă că nu eram cine spuneam că sunt, am rîs. Cum te-ai încumetat să vii cu un necunoscut la mare?
- Ha! Veneam şi cu trei necunoscuţi la mare, numai să vin! Şi-apoi, nu riscam mare lucru, ştiam că e ceva aranjat de tata. Am presupus că ambitionfly a trimis pe altcineva fără să-i mai spună lui. De fapt îl ştiu din vedere, eu stau mult pe-acolo pe la birou fără să mă vadă lumea...
După cum vezi, eram încă pe poziţii solide. Irene părea să nu aibă alte preocupări în afară de tenis sau alergare, happy one o plăcuse şi îi ţinea companie, midori nu avea altă dorinţă decît să stea pe malul mării. Eu nu aveam altă dorinţă decît să fie totul ok şi îi ţineam de urît. Se părea că săptămîna va trece cît ai zice peşte şi toată lumea va rămîne mulţumită cu ce a primit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu