acum am aterizat de la Pojo. greu drumul cu trenul de noapte... dacă voi cei de la cogito noiembrie 2007 care v-aţi bătut capul cu cfr-ul citiţi asta, mesajul meu este: aţi văzut prea multe filme! dintr-o parte ne frigea (căldura valuri-valuri), dintr-o alta ne bătea (vîntul prin geamul deschis să respirăm).
dar nu de cfr e vorba, de Pojo.
n-o să înşir aici poveşti de tipul: acolo îţi găseşti liniştea interioară, sau: te reculegi, sau: te-ntorci cu sufletul împăcat etc. astea sunt bune pentru babe siropos-evlavioase, care oricum nu citesc bloguri. dar pot să zic de ce simt eu că Pojo e importantă: am făcut din ea locul în care sunt sincer cu mine. acum ambiţiile mele se rezumă la un pat şi-o pernă, dar voi reveni pe tema sincerităţii cu sinele imediat ce rezolv cu somnul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu