principiul toleranţei bubble gum

nu vreau să mai plictisesc mult cu bubble gum, dar asta are doar vag legătură cu guma pe blugi... e despre altceva - vedeţi că e şi la maps ;).
păi ce-am făcut eu după ce-am primit sfatul Irinei? l-am urmat. am cumpărat soluţia şi am pornit la atac. toată lumea să răsufle uşurată - a mers. Irina ştie ce vorbeşte. dar nu de blugi m-am ocupat eu nerăbdător, ci de scaunul de la maşină. de ce?
simplu - pentru că mai am şi alte perechi de pantaloni, dar nu mai am alte scaune în faţa volanului. adică am mers vreo zi jumate cu o foaie sub fund, ca să nu mă mai lipesc de Linda, dar am resimţit rapid disconfortul. pe urmă am împroşcat cu soluţie, am mai mers juma de zi cu două hîrtii sub mine ca să nu mă ud tot... şi-am rezolvat. miroase şi bine.
morala: mă pun în mişcare dacă îmi creezi disconfort. principii? maxime? (nu se face să laşi blugii aşa plini de gumă; nu lăsa pe mîine ce poţi face azi...) aiurea. ce nu-mi stă fix în cale n-are decît să stea acolo.