asta ne macină minţile îngheţate. ce să-i iau eu de Crăciun? prietenei, nevestei, şefului, colegei, prietenului, şefei... MAMEI. ce să le iau? ceva ce nu le-am mai luat altă dată, ceva ce le place, ceva ce n-au. ceva ieftin... ceva scump. cum distribui banii încît să-i împac pe toţi? cine primeşte fularul sau parfumul, cine primeşte felicitarea şi brelocul?
ipoteza mea: obiceiul ăsta al cadourilor este o prelungire a obiceiului minţii noastre de a rumega probleme. de parcă n-am avea destule, ne mai şi facem. suntem o rasă care sare veselă din puzzle în puzzle. ne-am născut cu rebusul în braţe. domnu' Wittgenstein credea că scopul filosofiei este pacea în gînduri. ha ha, de parcă scopul nostru este vreodată pacea!! numai după ce am iscat un pui de război. codul spartan ne călăuzeşte acţiunile. solicită indivizii şi în timp de bunăstare, ca să nu fie mămăligi în timp de criză.
şi toate astea pentru că habar n-am ce o să vă iau! (celor care măcar veţi primi ceva...)
ipoteza mea: obiceiul ăsta al cadourilor este o prelungire a obiceiului minţii noastre de a rumega probleme. de parcă n-am avea destule, ne mai şi facem. suntem o rasă care sare veselă din puzzle în puzzle. ne-am născut cu rebusul în braţe. domnu' Wittgenstein credea că scopul filosofiei este pacea în gînduri. ha ha, de parcă scopul nostru este vreodată pacea!! numai după ce am iscat un pui de război. codul spartan ne călăuzeşte acţiunile. solicită indivizii şi în timp de bunăstare, ca să nu fie mămăligi în timp de criză.
şi toate astea pentru că habar n-am ce o să vă iau! (celor care măcar veţi primi ceva...)
Un comentariu:
deci...tu ce vrei de craciun?:P
Trimiteți un comentariu