zilele pline nu sunt aşa interesante. dacă m-am urcat în maşină dimineaţa la 8 şi am ajuns înapoi acasă seara la 11 jumate, ce crezi că pot să povestesc despre ziua asta - şi să fie şi interesant?
nu te gîndi că am muncit cine ştie ce. n-a fost o zi din aia în care ai de terminat proiectul că mîine e dead-line-ul şi mort-copt trebuie să-l faci. dar numai plimbatul în cinci-şase locuri prin traficul infect, întîlnirile şi plănuitul unor lucruri, telefoanele, datul prin ikea etc. sunt de ajuns să te stoarcă. şi să nu-ţi lase timp să observi.
observaţiile interesante se fac de la distanţă şi de pe poziţii statice, nu din fugă sau din mijlocul acţiunii. poate că am văzut azi oameni interesanţi sau mi s-a povestit despre ei. poate am auzit sau am spus vreo replică genială, dar nu-mi duc aminte nimic. la mine în cameră, în stînga uşii chiar cum intri, lipită de perete, e o canapea extensibilă... ai înţeles?
gîndurile din momentele de chillanit în trafic se impregnează mai bine. atunci îmi recapitulez pe cine iubesc, ce admir, cum vreau să fiu. Linda se ocupă de transport, eu pigmentez călătoria cu meditaţie. dar ce mi s-a întîmplat azi şi merită povestit ar putea ţîşni la suprafaţă abia peste cîteva luni, într-o zi cînd voi avea la dispoziţie o oră-două de observat de la distanţă amintirile.
O poezie
Acum 9 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu