gerul Bobotezii

nimic interesant în faptul că e frig. că avem iarnă, troiene pînă-n gît, cum n-am mai văzut demult, temperaturi pînă-n cizme.
da' mi-am adus aminte de "gerul Bobotezii", că azi e ziua. mi-a umplut deodată gura un gust de grîu fiert cu lapte. asta păpam eu mic, la Suceava la bunici, şi turte calde, coapte pe plită. şi cozonaci, un fel ciudat de cozonac, mai scăzut, cu mac; la Suceava i se zice babă.
urcat pe cuptor şi încotoşmănit în şuba lu' bunică-miu, îl puneam să depene la poveşti. avea moşu una marcă înregistrată cred, n-am mai auzit-o altundeva, cu cizma de fier. nu ştiu dacă nu cumva cizma de fier se alegea, la sfîrşitul story-ului, cu jumătate de împărăţie; guvernarea şi pe vremea aia se pare că tot pe picioarele unor cizme încăpea... soba duduia de lemne şi pe geamul aburit vedeam numai acoperişuri de case troienite. tarzan, cîinele, mai lătra din doi în doi, din fundul adăpostului său umplut cu fîn.
păi, de fapt n-am nimic de zis. mi-am adus aminte cum petreceam gerul Bobotezii pe cuptor în casa bunicilor mei. ceea ce vă doresc şi vouă!:)