ăsta va fi scurt şi la obiect.
mintea mea funcţionează într-un fel ciudat. nu ştiu dacă din pricina filosofiei sau aşa mi-a dat mie bunul Dumnezeu, ca să pătimesc de pe urma ei. a minţii... mintea mea despică firele în patru, se exersează conştincios în tetrapilotomie.
de multe ori reuşesc astfel să simulez rigoarea. rigoarea nu vine din despicarea firului în patru. vine din atenţie şi din concentrare. şi din considerarea tuturor aspectelor importante. mintea mea nu e riguroasă. se-ntîmplă aşa: analizează fiecare crîmpei dintr-o situaţie sau o stare de lucruri, fiecare gest, fiecare ton. sau fiecare nuanţă. şi reface cu febrilitate restul. pescuieşte de ici şi colo piese de puzzle şi avansează variante coerente ale întregului.
coerente în raport cu ceea ce i se pare ei că are valoare de principiu sau de linie directoare.
partea proastă e că, de multe ori, nu recunoaşte un puzzle gata rezolvat. se chinuie şi propune variante, mută piesele, încearcă, potriveşte. cînd tot ce ar avea de făcut ar fi să ia lucrurile ca atare. at face value, cum spun filosofii americani :P. atît.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu