acum vreo 3 ani îmi scriam lucrarea de licenţă. pentru că aveam piciorul în gips, nu puteam ieşi din casă. Narcis mă tot suna şi mă-ntreba ce mai fac. eu îi răspundeam că scriu la licenţă, el îmi zicea să mă fac bine odată ca să scriem împreună. codificat, asta voia să-nsemne că n-am mai jucat şi noi de mult un biliard. după ce mi-am dat gipsul jos, am început să scriem din cînd în cînd. am terminat lucrarea de diplomă, acum ne pregătim temeinic pentru doctorat.
victoriile mele sunt spectaculoase, ale lui sunt mult mai dese. el e întotdeauna foarte atent la ieşiri (unde îi rămîne bila albă după lovitură ;)), pe mine mă preocupă mai mult să introduc întîi bilele dificile. eu greşesc în general mult mai mult decît el. de aia şi cîştigă mai des, pentru că joacă mai simplu. cu toate acestea, sunt convins că, jucînd mai mult, în scurt timp aş deveni un jucător mai bun decît el. loviturile grele pe care le încerc mă pot scoate din situaţii critice şi mă pot pune în posturi foarte avantajoase. deocamdată le ratez la mustaţă şi aşa îmi stric tot meciul.
factorul decisiv într-un joc de biliard este moralul. trebuie să ai încredere că-ţi poate ieşi lovitura şi să nu loveşti pînă nu eşti sigur. dacă te concentrezi şi unde să laşi alba, gîndeşti loviturile pe termen lung şi nu te enervezi, atunci eşti un jucător bun, deşi poate nu musteşti de talent.
bine, şi ce e aşa interesant în chestia asta? păi aşa e şi în viaţă beeey!!!:D
2 comentarii:
ba, ne lasi cu blogu` tau :D
ca si-asa nu zici nik interesant ...ba chiar nici din prostie nu ai scapat nimic pana acum....
so...take a brake !!!! :D
nu te obliga nimeni sa-mi citesti blogul.;)
Trimiteți un comentariu