leneşul plebeu nu constituie în nici un caz obiectul simpatiei mele. să fie clar de la bun început. leneşul plebeu are nevoie de o telecomandă. atît. uneori seminţe.
leneşul nobil, de rasă, numit uneori şi pursînge, este în schimb un individ sofisticat şi complex. asta se poate vedea dintr-un raport de cercetare al doctorului în argologie Robert Faineant, din care citez pe sărite.
„indiciile unei firi leneşe nobile apar devreme în copilărie. copilul manifestă tendinţa de a lenevi în pat pînă spre prînz şi de a contempla tavanul. această tendinţă îi va marca întreaga viaţă. în primii ani de şcoală produce rezultate excelente la învăţătură (în general premiul I), mai puţin purtare.[...]cu cît înaintează în vîrstă, cu atît devine mai selectiv cu disciplinele care îl preocupă. media anilor de gimnaziu, continuînd de altfel pînă la finele liceului, coboară spre 8.50[...]
în condiţii normale, dacă se trezeşte în jurul orei 9, nu ia micul dejun mai devreme de 12, cînd nu se găseşte nimeni care să i-l pregătească. încă din primii ani de şcoală, citeşte în timp ce mănîncă, ceea ce conduce la o masticaţie foarte lentă. dar sănătoasă[...]
sub o îndrumare atentă şi răbdătoare, va învăţa să se descurce singur cu igiena corporală, deşi va fi nedumerit la început de necesitatea duşului zilnic, în condiţiile în care, oricum, el nu transpiră.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu