in ultimele două zile condiţiile meteo au făcut presiuni constante asupra mea să scriu despre zăpadă. astăzi presiunile s-au intensificat pînă am scris. doamnelor şi domnilor, suntem în 3 ianuarie 2008 - Bucureştii sunt sub zăpadă. mă-ndoiesc că numai Bucureştiul de la geamul meu şi mă aventurez să spun că toţi Bucureştii de la toate geamurile.deocamdată mă ţin în spatele ferestrei protectoare pentru că un pui de gingivită mă tot întreabă ironic: ieşim? nu ieşim? ieşim dacă vrei...
ok, ok, despre zăpadă acum. what about it? de ce ne bucurăm şi sărim în sus şi sărim în ea şi unii peste alţii, cînd o avem? ipoteza mea: numai la asta e bună! păi gîndiţi-vă: ce calităţi superspeciale are zăpada în sine? suntem noi înebuniţi după toate chestiile albe, reci şi moi? şi cred că nici traficul paralizat, bicicleta amorţită, mişcările îngreunate de straturile de haine, echilibrul periclitat de alunecuş (doamnă eu v-am recomandat să nu ieşiţi pe tocuri!!), conversaţia întreruptă de viscol etc. nu sunt de listat sub "plusuri". zăpada îţi limitează cursurile de acţiune. nu-ţi rămîne altceva de făcut decît să sari şi să te rostogoleşti prin ea. sau să dormi fericită sub un troian, ca Linda.
2 comentarii:
lasa povestile si treci la sapat! linda nu-i happy sub un troian de zapada, ci cu acul pe rosu! :D
de la sapat vin, de la sapat... linda a iesit la lumina. mama ma-sii de iarna...:d
Trimiteți un comentariu